Tu îți trăieşti timpul?

La 20 de ani, m-am îmbolnăvit grav. 

Am fost atât de aproape de moarte, încât realitatea nu mai putea fi evitată. Corpul meu cedase. 

Nu a fost doar un diagnostic — a fost un șoc, o trezire. 

Aș fi putut să mă închid în teamă, să imi plâng de milă. Aș fi putut să mă blochez în „de ce eu?”... 

In schimb, am ales să mă întreb: „Timpul pe care il mai am, oricat ar fi el, cum vreau să il trăiesc?”  

Si atunci am ales altceva: am ales să trăiesc. Să mă bucur de fiecare clipă pe care o mai am. Să simt, să iubesc, să râd. 

Din acel moment, fiecare zi a devenit un dar. Nu sunt mereu recunoscătoare, nici mereu puternică. Dar știu că viața merită simțită — chiar și în durere, chiar și în incertitudine. 

Asta mi-a deschis drumul spre vindecare, și mai târziu... spre a-i ghida și pe alții. Poate că nu controlăm cât timp avem — dar putem alege cum îl trăim.