Narcisismul în relațiile de cuplu și la muncă

Există relații care te luminează.

Și există relații care te usucă pe dinăuntru, lent, dar sigur.

Iar uneori, ceea ce te doare nu este doar absența iubirii, ci prezența unui tipar narcisic.

Narcisismul nu înseamnă doar aroganță sau iubire de sine exagerată.

Poate purta și o mască tăcută, sensibilă, chiar „fragilă”.

Poate seduce, poate confuza, poate face să pară că problema e la tine…

…când, de fapt, e vorba despre o dinamică care îți rănește profund stima de sine.

🔸 În relația de cuplu

Un partener narcisist te poate copleși cu atenție la început, doar pentru a te critica mai târziu.

Te poate face să te simți „ales(ă)”… dar apoi, vin momentele în care:

• Ești ignorat(ă) sau pedepsit(ă) pentru greșeli minore.
• Orice neînțelegere se transformă într-un monolog despre cât de greu îi este lui/ei.
• Ești constant vinovățit(ă): „Dacă mă iubeai, ai fi știut…”
• Orice critică blândă e percepută ca un atac personal.
• Te simți adesea vinovat(ă), confuz(ă), nesigur(ă) — fără să știi de ce.

🔹 Două fețe ale narcisismului

1. Narcisismul grandios (vizibil):

• Se laudă cu realizările.
• Are nevoie de validare constantă.
• Își subestimează partenerul.
• Devine furios la orice feedback.

2. Narcisismul vulnerabil (sub acoperire):

• Se victimizează frecvent: „Oricum nu sunt suficient de bun(ă)...”
• Pare hipersensibil(ă) și profund(ă), dar folosește suferința pentru a obține atenție.
• Te face să te simți responsabil(ă) pentru emoțiile și reacțiile sale.
• Răspunde cu tăcere sau pasiv-agresivitate în loc de comunicare sinceră.

Ambele forme pot provoca răni emoționale subtile, dar persistente.

Nu pentru că ești slab(ă), ci pentru că îți pasă. Și poate ai sperat că se va schimba.

🟡 La locul de muncă

Un coleg sau un superior cu trăsături narcisice poate:

• Prelua meritele pentru munca altora.
• Îi întrerupă constant pe ceilalți.
• Fie exagerat de sensibil la feedback.
• Adopta un stil pasiv-agresiv: întârzie, „uită” sarcini, dar refuză comunicarea clară.

Sub masca profesionalismului, poate răspândi tensiune, neîncredere, vinovăție.

💬 Ce poți face?

🔹 Recunoaște tiparul.

Nu ești „prea sensibil(ă)”. Dacă te simți constant vinovat(ă) sau golit(ă) emoțional după o interacțiune, ceva nu e în regulă.

🔹 Stabilește limite.

„Nu pot vorbi acum despre asta. Putem reveni mai târziu.” — E suficient. Nu te justifica.

🔹 Rămâi în contact cu tine.

Notează-ți ce simți. Ce nevoi ai. Ce nu mai vrei să tolerezi.

🔹 Nu te pierde încercând să „salvezi” pe cineva.

Nimeni nu merită să te pierzi pe tine pentru a-i oferi susținere necondiționată.

🔹 Caută sprijin.

Fie că e vorba de un coach, terapeut sau o persoană de încredere, nu trebuie să duci totul singur(ă).

Poate că nu ai fost iubit(ă) așa cum meritai.

Dar poți învăța să te iubești altfel.

Și să creezi relații în care nu trebuie să te pierzi… ca să fii văzut(ă).