Emoțiile la femei și hormonii: mituri, biologie și responsabilitate
Emoțiile la femei sunt adesea puse pe seama hormonilor, mai ales în perioade precum menstruația. În discursul public, acest lucru este folosit frecvent ca etichetă: „prea emoțională”, „instabilă”, „imprevizibilă”.În realitate, hormonii influențează sensibilitatea emoțională, nu caracterul și nu capacitatea de responsabilitate. Acest articol clarifică ce se schimbă biologic, ce ține de mituri sociale și unde începe responsabilitatea emoțională — indiferent de gen.
Hormonii au un rol real în modul în care funcționează corpul și sistemul nervos. Estrogenul și progesteronul influențează reglarea emoțională, nivelul de energie și toleranța la stres.În anumite perioade ale ciclului menstrual, nivelul acestor hormoni scade. Acest lucru nu creează emoții noi și nu schimbă personalitatea unei persoane. Poate însă reduce capacitatea de a filtra și amortiza reacțiile emoționale.Cu alte cuvinte, emoțiile devin mai vizibile — nu mai intense și nu mai periculoase.
Estrogenul are și un rol de reglare asupra sistemului nervos. Când acest efect scade, toleranța la stimuli se reduce. Reacțiile pot deveni mai rapide, mai directe, mai greu de ignorat.Asta se poate manifesta prin:
Această expunere nu este o slăbiciune. Este o reacție fiziologică normală.
Ce contează este cum este gestionată, nu faptul că există.
Plânsul, retragerea, verbalizarea emoțiilor, furia explozivă, agresivitatea sau amenințarea sunt toate forme de exprimare emoțională.Ele nu devin mai puțin emoționale în funcție de cine le manifestă.Diferența apare în modul în care sunt judecate social:
Această diferență nu este biologică. Este culturală.
Hormonii pot explica:
Dar nu pot justifica:
Aici este linia clară dintre explicație și scuză.Biologia explică ce simțim.
Responsabilitatea definește ce facem cu ceea ce simțim.Această regulă este valabilă pentru toți, indiferent de sex.
Unul dintre cele mai mari blocaje în conversația despre emoții este dublul standard.Femeile sunt adesea criticate pentru emoție.
Bărbații sunt adesea scuzați pentru reacții impulsive.Dar emoționalitatea nu este problema.
Lipsa responsabilității este.Atât timp cât reacțiile sunt judecate diferit în funcție de gen, nu vorbim despre maturitate emoțională, ci despre convenții sociale.
Responsabilitatea emoțională nu înseamnă reprimare.
Nu înseamnă nici negarea contextului biologic.Înseamnă:
Nu putem controla mereu reacția inițială.
Putem controla ce urmează după ea.Aici începe maturitatea relațională reală.
Emoțiile nu sunt problema.
Nici hormonii.Problema apare atunci când:
Claritatea începe când renunțăm la clișee.
Responsabilitatea începe când ne asumăm reacțiile.
Pentru cei care doresc să aprofundeze aspectele biologice și psihologice discutate mai sus, următoarele surse oferă explicații clare și bine documentate: